Ideea proiectului

Identificarea potențialului copilului

Pentru început, trebuie să înțelegem dacă avem de-a face cu un copil hipersenzitiv sau nu. Evaluarea inițială a trăsăturilor temperamentale este deseori bazată pe analiza comportamentală, însă în cazul copiilor hipersenzitivi (vezi Raportul Systematic Review) aceste trăsături pot fi confundate cu tulburări precum hiperactivitatea sau integrarea senzorială. Aplicarea unui instrument validat pentru evaluarea hipersenzitivității, construit în acord cu aceste cerințe (chestionar ce conține întrebări despre copil) este primul pas din procesul de sprijinire a copiilor hipersenzitivi și a familiilor acestora, precum și a întregului lor mediu apropiat. Așadar, prima acțiune orientată către sprijinul copiilor hipersenzitivi este dezvoltarea unui instrument (chestionar) pe care și părinții, și educatorii, să îl considere util.

Educație și suport pentru părinți și îngrijitori

În studii ce au avut ca obiectiv dezvoltarea copiilor (Hornowska, Brzezińska, Appelt, Kaliszewska-Czeremska, 2014, p. 9) „rolul spațiului de dezvoltare este luat în considerare mai frecvent, atenția fiind centrată pe importanța stimulilor, sursa mediului imediat al copilului, în special familia, ca prim mediu fizic și social cu care copilul intră în contact.” Cu cât copilul este mai mic, cu atât este mai important pentru dezvoltarea lui stimularea din mediul înconjurător și implicit calitatea acestui mediu (Pluess și Bielsky, 2013; Pluess și colab., 2017).

Suportul adecvat pentru copiii hipersenzitivi este foarte important în lumina cercetărilor făcute până acum. E.N. Aron, A. Aron și K.M. Davies (2005) au arătat că, în condițiile creșterii într-un mediu familial neadecvat, persoanele hipersenzitive sunt mai predispuse la depresie și anxietate. Totodată, Miriam Liss și colaboratorii (2005) au demonstrat că nivele scăzute și inadecvate de grijă din partea părinților copiilor hipersenzitivi este direct corelată cu apariția ulterioară a depresiei (apud Liss, Mailloux și Erchull, 2008). În primul rând, atenția trebuie să fie îndreptată către acordarea condițiilor propice dezvoltării copilului. Conform modelului umanist, creșterea unui copil este procesul de suport al dezvoltării ce are ca obiectiv atingerea maturității depline la nivel fizic, psihologic, social și spiritual (Gaś, 1999, 2006). Astfel de relații între părinți și copii solicită implicarea ambelor părți, a părintelui și a copilului.

Un forum pentru schimbul de experiențe

Schimbul de experiențe din perspectiva de părinte, precum și împărtășirea succeselor și dificultăților, sunt surse de suport naturale. În prezent, contactul direct este de multe ori înlocuit de un substitut în mediul online, și oamenii se informează despre modele de comportament social și despre universalitatea unor probleme specifice din media. O soluție de compromis poate fi organizarea unui spațiu/a unei platforme unde părinții să poată avea acces la informații de încredere privind hipersenzitivitatea și să împărtășească propriile lor experiențe. Cunoștințele și capacitatea de a sprijini persoanele hipersenzitive sunt importante și pentru alți adulți (pentru educatori și profesori, consilieri școlari), care sunt prezenți activ în viețile copiilor. Înțelegerea sensibilității comportamentale a copiilor și abilitățile de suport pot contribui substanțial la activitățile preventive din școli, în special în domeniul profilaxiei/prevenției universale.

Lucrul conștiincios cu copiii hipersenzitivi

În acord cu cele menționate anterior, planificarea suportului pentru copiii hipersenzitivi nu se referă la modificarea trăsăturilor lor de personalitate. Lucrul cu copiii nu include interferența cu o trăsătură, presupunerea că hipersenzitivitatea este un dezavantaj sau o problemă care trebuie confruntată, ci mai degrabă se concetrează pe asigurarea condițiilor în care copiii hipersenzitivi pot avea șanse egale de a-și dezvolta potențialul. În instruirea îngrijitorilor adulți pentru a furniza un nivel adecvat de suport pentru copiii hipersenzitivi ar trebui să se țină cont în special de sarcinile de dezvoltare la vârsta preșcolară și la cea ce corespunde învățământului primar. Ar trebui să acordăm sprijin „pentru ceva”. Plecând de la premisele proiectului, sarcinile de dezvoltare care sunt potrivite pentru vârsta copilului ar trebui susținute.

E. N. Aron, în lucrarea Copilul Hipersenzitiv (2015), menționează patru piloni ai lucrului cu copiii hipersenzitivi. Putem spune că instruirea părinților și educatorilor în următoarele arii:

  1. lucru pentru a dezvolta la un nivel adecvat stima de sine a copilului (întărirea stimei de sine),
  2. reducerea sentimentului de rușine al copilului (reducerea rușinii),
  3. disciplinarea copilului, făcută în mod înțelept (disciplinarea înțeleaptă),
  4. încurajarea copilului pentru a vorbi despre propria lui sensibilitate (cunoștințe despre discuții asupra sensibilității)

poate oferi suport în furnizarea condițiilor propice pentru dezvoltarea copilului.